Mâncăm, fără să știm ce

58

Nu știm ce cumpărăm, dacă alimentele sunt vărsate și nici dacă fructele din import conțin substanțe interzise de normele europene și dăunătoare sănătății umane. Asta este concluzia reprezentanților din domeniul sanitar-veterinar. Dacă vrei să afli ce cumperi, la vrac, trebuie să ceri documentele pentru marfă, la magazin. Asta e concluzia specialiștilor, pentru produsele ce vin în ambalaje mari și sunt expuse în vitrine, la bucată. Inspectorii sanitar-veterinari nu au o soluție nici în privința citricelor, pentru care nu se poate verifica dacă au fost tratate cu substanțe interzise. De exemplu, dacă acestea au fost tratate cu imazalil, o substanţă foarte periculoasă, folosită pentru combaterea bolilor la plante, dar a cărei utilizare în agricultură este interzisă de legislaţia UE, comercianții nu mai sunt obligați să atașeze etichetele care specifică dacă acestea ar fi tratate cu substanțe chimice.

Sinc. DANIELA URSU, inginer

Sănătatea noastră este prinsă între producători, legislație și lipsa de interes. Legislația comunitară conține și lista cu coloranții alimentari, ce necesită etichete suplimentare, aceștia putând afecta negativ copiii. Concluzia, etichetarea alimentelor nu este obligatorie, daca aceasta s-a făcut deja pe preambalaje, astfel că cetățeanul nu poate verifica proveniența, ingrediente sau termenul de valabilitate. El poate în schimb să ceară documentele comerciale referitoare la produsele alimentare, pe care dorește să le cumpere.